Povestea sună cam așa: Șura Șușara străbunica mea maternă, mama bunicului meu, era din neam de tătari, ucraineni și polonezi. Șura este alintul de la Alexandra în rusă, iar Șușara e numele ei de fată. Crescuse și trăise în Cetatea Albă, un oraș port pe malul Mării Negre, astăzi parte din Ucraina, dar în perioada interbelică aparținuse de Regatul României. Șura Șușara, a fost croitor cum zicea Coco Chanel. O babetă super cochetă, mega nesuferită, neîmplinită-n dragoste, însă talentată ceva de nedescris. Tăia materialul pe tine, te-nțepa bine de câteva ori și într-o oră rochia era gata. Tiparele se inventau pe loc. 

 

Refugiată în România, a trăit tot restul vieții în Focșani. Acolo Șura a dus o viață cenușie. Culoare aveau doar creațiile ei, de care nu a știut să se bucure. Nu a reușit să își asculte chemarea și a cusut doar pentru familie. Episodul care trebuia să îi înceapă cariera a făcut exact pe dos. Trebuia să facă o rochie soției primarului pentru un bal. Șura a vrut s-o impresioneze pe madamă și i-a croit o rochie neagră, simplă, până-n pământ, din mătase groasă, dar cu un păun întreg stilizat, brodat de ea, de mână pe tot spatele rochiei și pe trenă. Cucoanei nu i-a plăcut. Tătăroaica s-a jurat că nu mai face pe comandă și asta a fost. Astfel a devenit propriul nostru designer vestimentar, eu purtând de când mă știu creațiile ei. 

 

În 2021 am decis să retrăiesc povestea Șurei așa cum mi-aș fi dorit să o trăiască și ea, în văzul tuturor. Prima colecție s-a numit ”Visul” și poartă amintirea multor femei din viața mea stând de vorbă, povestindu-și intimitățile, trăirile, ghicindu-și în cafea, probând ținute pentru petreceri, dansând, flirtând, râzând, făcând planuri, călătorind. Am visat un alai de femei din același aluat, înveșmântate toate-n Șura. M-am trezit și-am trăit visul împărtășit prin energia feminităților purtătoare de kaftane.

 

Creațiile noastre au o croială simplă, dar tocmai pentru că este așa de simplă, lasă loc femeii să îl înnobileze cu atitudinea ei, cu felul în care îl poartă. Străbunica lucra cu filosofia asta, spunea că era vorba despre femeie, nu despre rochie. Șura lucra într-un mod sustenabil, folosind resturi și capete de serie pentru a da viață ideilor ei. Bunica și mama mea au purtat și poartă veșmintele și accesoriile ei iar eu, 50 de ani mai târziu, retrăiesc povestea, încercând să pun din nou lumină pe ceea ce ea a creat, onorată și smerită de moștenirea lasată.

 

Șura Șușara nu e un brand, e o poveste. O poveste care se scrie singură, intutitiv, instictiv și imersiv. Se scrie împreună cu femeile care o poartă și o însuflețesc. 

 

Șura are viață proprie. Are energia ei care se simte prin veșminte. Noi readucem la viață tiparele și povestea ei și le traducem  într-un limbaj vizual contemporan. 

​

​